Ulei pe pânză
Onduleuri pointiliste
creponează pânza ochilor tăi
aceeaşi pânză
în care s-au cuibărit
convoaie şi singurătăţi,
stindarde amuţite,
coloane amnezice înveşmântate în văzduh,
catacombe, blasfemie,
paloare, pâlpâire, clarobscur,
freamăt, venin,
ocru, ultramarin,
Calea Lactee scursă printre picioarele unui sclav,
limbi de foc răsturnate peste aripi de cărbune,
o contorsionare manieristă,
apoi o destindere iluministă,
în pulsaţii fără cadenţă fixă,
cu nervuri întortocheate,
naturaliste.
Cuibări-mă-voi oare şi eu,
strivind cu pasu-mi greu
trompe l’oeil-urile perspectivei,
într-un colţ
mai mult sau mai puţin crepuscular,
printre brazdele creponate ale ochilor tăi?
